storia telefonului mobil cuprinde evenimentele legate de apariţia primelor telefoane mobile, dezvoltarea şi evoluţia acestora, trecând prin diverse forme, de la staţiile de emisie-recepţie, utilizate la autovehicule, până la telefoanele celulare moderne.
La început, staţiile de emisie-recepţie erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanţelor, vehiculelor de poliţie şi altor vehicule similare, unde era necesară o intervenţie promptă şi operativă. Acestea nu puteau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la reţeaua de telefonie fixă clasică şi nu erau dotate cu numere pentru apelare.
Ulterior au apărut şi variantele portabile ale acestora. Astfel, după 1940, Motorola produce o staţie de emisie-recepţie numită "Handie-Talkie", care era de aproape o jumătate de metru lungime şi era utilizată de armata americană.
În Europa, telefonia-radio este folostă prima dată în 1926 în trenul de lux Berlin - Hamburg. La scurt timp, radio-telefonia este introdusă şi pe avioanele de pasageri în scopul îmbunătăţirii siguranţei zborului. Acest mijloc de comunicaţie este utilizat şi de tancurile germane în cel de-al Doilea Război Mondial. La încheierea războiului, aceste echipamente telefonice intră în dotarea maşinilor de patrulă ale poliţiei germane din zona de ocupaţie britanică. În toate aceste cazuri, utilizarea acestor telefoane era încredinţată doar specialiştilor. De-abia după 1950 astfel de telefoane au început să fie folosite şi de nespecialişti, aceasta petrecându-se pe vasele care navigau pe Rin.